De la adoptarea oțelului inoxidabil austenitic în cercurile industriale din anii 20 ai secolului trecut, sa constatat că, după sudarea acestui tip de oțel, coroziunea intergranulară a fost produsă în zona afectată de căldură la temperaturi între 450 și 800 ° C în multe medii. Aceste medii sunt în principal acidul azotic conținând 50% ~ 65% căldură, acid sulfuric conținând cupru și oxid feric și acizi organici termici. Sa constatat că acest tip de oțel funcționează la 450-800 ° C sau la temperatura de îmbătrânire (sau conservarea căldurii sau răcirea lentă), același efect se va obține din cauza încălzirii prin sudură. Acest tratament de îmbătrânire va duce la sensibilitatea coroziunii intergranulare a oțelului inoxidabil, deci se mai numește tratament de sensibilizare. Intervalul de temperatură ușor de cauzat coroziune intergranulară este de 450 până la 800 de grade, numit temperatura sensibilizată.
Studiile recente au arătat că această formă de coroziune există nu numai în oțelul de crom și în oțelul cu crom-nichel, ci și în aliajele pe bază de nichel, cupru și aluminiu. Cauza coroziunii intergranulare este neomogenitatea compoziției chimice în granițele și cristalele de granule.
În aliajele din oțel inoxidabil și nichel, mecanismul de coroziune intergranulară poate fi împărțit în trei tipuri de bază: una este aceea că coroziunea și elementele rezistente la coroziune din mediu sunt asociate cu diluarea regiunii de graniță a granulelor; cele două sunt că coroziunea este legată de stabilitatea chimică a precipitatelor de-a lungul graniței granulelor, iar cele trei sunt elementele active de suprafață care reduc rezistența la coroziune a substratului de-a lungul graniței granulei. Este cauzată de segregare.
(pentru a fi contunuat ...)
Faceți clic pe pentru a afla mai multe.
